Play Video
Matrix
… când înțelegi că există un Mai Mult de Atât, găsești Portalul de ieșire din Matrix.
Timpul
Vreau să creez o comunitate a Timpului înafara Timpului…să ne dăm voie doar să fim, să experimentăm Viața așa cum este ea.
Viața
… este! Atât. Ceea ce vine în viața mea, vine cu un scop.
omul
Specialist în Feng Shui Tradițional și Astrologie chineză de opt ani, este pasionată de studiul continuu al energiilor, pentru că știe că totul este energie. Iar când oamenii vor reuși să își armonizeze energia mediului în care trăiesc cu energia corpului, a gândurilor și a emoțiilor vor putea spune cu adevărat că sunt creatorii propriilor vieți!
Feng Shui-ul Tradițional i-a schimbat viața radical, ajutând-o să descopere că are puterea să acționeze, i-a scos oameni deosebiți în cale, pe care i-a văzut, i-a abordat cu ușurință și astfel au început colaborările de succes.
Gena, a făcut din pasiunea pentru Feng Shui un mod de viață. Acum predă cursuri de Feng Shui Tradițional și Coloanele Destinului.
INTERVIU - TRANSCRIERE
Ce este viața, pentru Gena Rusu?
Pentru mine, viața, este doar energie. Viața înseamnă, dacă vrei o definiție, o înșiruire de evenimente și de stări. De gânduri. Viața este suma gândurilor și stărilor pe care le trăiești. Este o realitate, o consecință, a ceea ce se află în interiorul tău. Este atât de maleabilă, atât de flexibilă, încât de tine depinde cum este viața ta.
Poate fi mai puțin bună sau poate fi excelentă. Sau poate doar să fie. Și atât. Depinde foarte mult de perspectivă. Pentru mine viața doar este! Ceea ce vine în viața mea, vine cu un scop. Întotdeauna vine ca să cresc. Și dacă accept, și sunt detașată, de tot ceea ce vine, fie bun, fie mai puțin bun, se-ntâmplă doar să cresc. Adică să-mi îndeplinesc misiunea pentru care am venit.
Din punctul meu de vedere, cea mai importantă lege universală, care m-a sprijinit și mă sprijină, și care este prezentă, non-stop, în viața mea, este aceea a Iubirii Necondiționate.
Da…Nu am simțit așa de la început, pentru că nu eram eu pregătită, să înțeleg că este vorba despre iubirea necondiționată. În timp mi-am dat seama care este motorul din spatele a tot ceea ce se întâmplă. Iubirea necondiționată a Tatălui divin, a Toate Creator, pentru mine creația Lui.
Și tot ce s-a întâmplat în viața mea și toate evenimentele care m-au adus pe această drum au avut această sursa a iubirii necondiționate. Dacă privesc acum, în trecutul meu, înțeleg că a existat un motiv pentru toate supărările, tristețile, resentimentele, furiile mele din trecut. Și acela a fost să ajung aici.
Ce lege universală ai simțit, sau ai descoperit, că a guvernat viața ta, mai mult decât oricare alta, din toate celelalte legi?
Care sunt visurile și aspirațiile tale?
Sigur că da! Este foarte frumos să ai vise și aspirații.
Și este foarte frumos să înțelegi atunci când visele sau aspirațiile tale nu sunt în rezonanță cu misiunea ta. Mi se întâmplă să îmi fixez anumite obiective. Trăim în acest plan tridimensional, și chiar dacă suntem pe această cale spirituală, și într-o armonie cu lumea superioară, cu planul superior, noi ne manifestăm în planul fizic. Și e nevoie să avem dorințe, aspirații, obiective să împărțim acel obiectiv în pași de acțiune și să fim prezenți. În momentul desfășurării acelor pași să înțelegem dacă ceea ce am proiectat pentru planul acesta material este în rezonanță cu misiunea, să zicem. Calea care am venit să o parcurgem. Dacă nu este în rezonanță, apar semne. Din această stare de prezență, le observăm și nu ne mai atașăm de pașii pe care i-am proiectat și renunțăm cu ușurință la ei pentru că ni se dezvăluie alte căi.
Alte căi care aduc rezultate mult mai rapide, mai frumoase în armonie cu tot ceea ce se întâmplă în viața noastră. Și asta nu înseamnă că abandonăm proiectele vechi. Asta înseamnă doar că suntem prezenți, că am ajuns observatori a ceea ce se întâmplă în viața noastră.
Și din această stare de conștiință, ne dăm seama când e momentul să ne oprim, și când e momentul să mergem mai departe. Și cum. Ni se dezvăluie și cum. Trebuie doar să observăm. Să înțelegem semnele.
Din păcate nu am fost așa întotdeauna. Dar mă bucur că am ajuns aici, și mă bucur foarte mult că experimentez această stare. Chiar zilele trecute îmi propusesem să fac un proiect. Mi-am dat un deadline, până joi, astăzi, trebuia să îl termin. Am dormit foarte puțin, am scris la el am scris jumătate din proiect. Pe urmă mi-am dat seama, cu ajutorul unei prietene, care m-a întrebat, mi-a adresat o singură întrebare, mi-am dat seama că nu e momentul. Proiectul va fi făcut, dar nu acum. Pentru că nu se legau era ceva greu de făcut. Și m-am obișnuit, ca atunci când îmi setez un obiectiv să-l fac cu ușurință. Să nu resimt oboseala, să nu resimt stres. Să nu resimt că ar fi greu de făcut. Pur și simplu îl fac, chiar dacă dorm 2 ore într-o noapte, sau pe noapte, mai multe nopți la rând nu resimt oboseala, nu resimt stresul. Eh, acum era altceva. Devenisem obosită, și stres nu mai resimt de multă vreme, dar eram obosită. Și atunci acesta a fost un semn pentru mine că nu e momentul. Imediat ce am luat decizia să opresc acest proiect, lucrurile s-au așezat într-un fel armonios pentru un alt proiect. Mi-ar plăcea să creez o comunitate a oamenilor care trăiesc înafara timpului pentru că eu cred că timpul este o iluzie a minții conștiente. Și atunci, dacă am crea o comunitate în care oamenii și-ar da voie să trăiască înafara timpului și înafara programului acesta cu privire la curgerea ireversibilă a timpului și implacabila timpului care afectează corpul și care îl duce spre îmbătrânire și neputință provocând sufletul să plece din corp, atunci paradigma aceasta s-ar schimba, pentru că unde-s mulți puterea crește, și am reuși să creăm un alt program dacă vrei, la nivel colectiv, a timpului înafara timpului. Ca să zic așa… Să ne dăm voie doar să fim. Să experimentăm Viața așa cum este ea. Fără să trăim în limitele temporale.
Mi-ar plăcea foarte mult, este un vis de-al meu și sunt convinsă că va deveni realitate.
Față de mine, e ușor…. este ușor pentru că îmi place să stau cu mine. Nu s-a întâmplat asta dintotdeauna, de multe ori am fugit de mine, și m-am lăsat purtată de responsabilități, și de grija pe care o purtam celorlalți. Nu mă mai vedeam, nu mai știam că sunt. Nici măcar nu mai știam că sunt. Eram doar un robot care muncea într-un ritm haotic. Care nu găsea timp pentru el, pentru robot, nici măcar nu concepea că ar putea exista timp pentru el. Pentru mine, nu mă gândeam că aș putea să îmi aloc timp pentru pasiunile mele. Pentru A Fi. Eu cu mine. Doar să fiu. Și schimbarea s-a produs în timp. Și acum îmi place să îmi acord timp, și să mă descopăr ce simt, ce și cum gândesc și care este perspectiva mea asupra a tot ceea ce există. Îmi place că în aceste momente, de fapt, eu primesc informație. Nu este a mea. Nu este produsul minții mele. Pur și simplu o primesc și mă bucur că se întâmplă asta, și că sunt atentă la ea. Împărtășesc și altora observațiile mele sau să le spunem așa, observațiile mele. împărtășesc și altora ceea ce primesc. E adevărat că nu toți sunt deschiși. În momentul în care observ că interlocutorul meu nu este dispus să mă asculte pentru că nu este de fapt pregătit să înțeleagă, mesajul pe care i-l transmit, accept această situație. Nu vreau să îl conving că am dreptate.
Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Poate mă retrag puțin, pentru că înțeleg că nu este momentul ei sau lui să înțeleagă, să descopere mai mult decât este pregătit. Înainte de acest prezent, în trecut mă supăram că oamenii nu pot , nu vor să înțeleagă. Mă revoltam când mie mi se părea atât de evident, atât de clar. Și ei nu voiau să vadă și mai ales nu voiau să observe cât de important este energia în viața lor. Mai ales în spațiul în care locuiau. Am început să studiez energia spațiului în care locuiesc și muncesc. Și am extins acest studiu. L-am transformat în job. Am început să fac evaluări Feng Shui. Feng Shui-ul studiind energia din spațiul în care locuiește și muncește omul. După ce am făcut primul curs m-am dus la prietenele mele cărora le-am povestit încântată descoperirile mele și le-am propus să le fac evaluările caselor.Eu eram convinsă că vor accepta imediat ,mi se părea imposibil să nu-și dorească cee ce îmi doresc eu. Bineînțeles că aceea a fost, poate, trezirea mea. Dintr-un anumit punct de vedere. În sensul că ceea ce este bun pentru mine poate nu este la fel de bun pentru ceilalți. Dacă eu sunt pregătită pentru o situație, nu toți sunt pregătiți, și nu toți o percep cum o percep eu. Suntem unici. Fiecare înțelege atât cât este pregătit să înțeleagă.
În general oamenii fug de frică. Pentru că frica este atât de adânc înrădăcinată în celule noastre și este o moștenire genetică de mii de ani, de milioane de ani, încât este foarte greu să ieși din frică. E nevoie de o dorință de eliberare. Noi spunem că suntem liberi, dar nu suntem liberi atâta vreme cât avem frică. Apropos de frică, am avut o discuție zilele trecute, cu cineva care spunea că cele două mari frici pe care trebuie să le exprimenteze omul, sunt frica de Dumnezeu și frica de moarte. Evident că am fost total împotrivă. Pentru că atât timp cât ești în frică nu-l poți iubi pe Dumnezeu. Pentru că apare separarea de Dumnezeu. Frica este un instrument de manipulare. Al părinților pentru copii, în copilărie. Prin frică îi determină părinții pe copii să fie cuminți. Mai târziu, când copii devin angajați, prin frică sunt manipulați de către angajator. Frica de a nu-și pierde locul de muncă. În relația de cuplu, oamenii stau din frica de singurătate, atunci când nu funcționează. Și tot așa. Frica este factorul care te blochează în ascensiune și ne îngrădește, frica. Din cauza ei nu suntem liberi. Avem o libertate aparentă, a exprimării, dar și aici intervine frica. Frica de a nu greși. Frica de a fi pe placul celorlalți. Frica de a nu eșua, și de a nu întâlni un punct de vedere opus ție. Când apare această frică, atunci nu mai ești liber.
Cum îți exprimi, prin gând, emoție și acțiune crezul tău personal?
La ce element nociv sau chiar distructiv a trebuit să renunți în viața ta?
Tocmai la frică. Am renunțat la frică. La frica de a fi eu. Noi nu ne dăm voie să fim noi înșine. Pentru că, suntem, tot timpul în raport cu ceilalți. Îndeplinim niște roluri.
Avem niște măști. În relația de cuplu, în relația mamă-copil. În relația cu părinții, cu prietenii, cu jobul… îndeplinim niște roluri.Nu suntem noi. Ne comportăm în funcție de nevoia de moment.Cum este situația, cum ni se cere… Care sunt normele, regulile, pe care trebuie (TREBUIE) să le respectăm ca să fim acceptați, ca să fim iubiți, ca să fim apreciați, ca să rămânem într-o relație de prietenie, sau de iubire. Și atunci nu mai suntem noi. Pur și simplu, acceptăm compromisuri, facem compromisul de a renunța la noi, pentru a fi împreună cu ceilalți. Sufletul este cel care suferă. În astfel de situații. Se rup fragmente din suflet atunci când el nu este împăcat cu situația. Dar, omul, corpul, mintea, frica, nu conștientizează.Nu-l lasă pe om, să înțeleagă mesajul sufletului. Semne sunt multe. Foarte multe. Doar că, omul, de frică nu le vede, nu le acceptă, le refuză. Mai încearcă o dată, și încă o dată… și încă o dată, până când ajunge să se epuizeze. Iar sufletul, la un moment dat, decide să plece. Și apar boli. Apar boli în corpul fizic. Mi s-a întâmplat. Și aș putea spune că acela a fost momentul care m-a ajutat să renunț la o relație toxică. La o dependență a mea. De fapt, nu știu dacă mai era relație. Era dependența mea de acel om din viața mea. Și atunci am învățat să renunț la acest factor nociv. Frica de a fi eu. Pentru că mi-am dat voie să sufăr. Dacă nu mai am oamenii pe care mi-i doresc în viața mea și dacă nu mă pot manifesta eu în relația cu ei. Dacă trebuie să îndeplinesc doar niște roluri, ca să fie ei mulțumiți. Pentru că, iubirea, este necondiționată. Și atunci când iubești condiționat, iubești pentru că îți place ceva la cineva, găsești motive pentru ca acel cineva să nu îți placă. Dar dacă iubești necondiționat, îl iubești așa cum e. Și dacă nu ești iubit, așa cum ești, ci se dorește ca tu să fii altcineva, sau să fii schimbat, poate că e momentul să fii tu, și să te iubești tu pe tine pentru că este un mesaj clar că tu nu te iubești pe tine. În cazul în care apare tot timpul cineva care vrea să te schimbe. Să îndeplinești alt rol, să fii altfel, decât ești tu. Când te iubești necondiționat, cu defectele și calitățile tale, pentru că asta înseamnă iubirea necondiționată, nu iubirea care vine din ego. Îți iubești calitățile, îți iubești chipul, iubești felul în care arăți, iubești statutul tău, iubești aspecte ale personalității tale.Dar, în același timp apar și motive pentru care nu te iubești. Acea iubire este a egoului. Nu este iubirea necondiționată.
Semnele pe care le dă sufletul, ca să îi comunice omului că nu este tocmai bine acolo unde se află, pot fi reprezentate și de stări de rău în corpul fizic. Sau în relațiile cu ceilalți nimic nu se mai leagă.
Nu mai ies lucrurile așa cum ieșeau cu ușurință. Sunt tot felul de dizarmonii, de probleme în relația de cuplu, să spunem… nu există comunicare. Nu există înțelegere.Nu există armonie. Acela este un semn că nu mai este cazul să fii acolo. Știu că, ceea ce spun acum, poate să ducă la concluzia că ”Ok. Ce facem atunci? Ne despărțim toți?! Pentru că nu mai simțim să fim acolo, în relație, și relația devine un chin?!” Dacă relația a devenit un chin, clar că nu mai trebuie să fii acolo. Asta este Clar. Omul s-a născut să fie liber, și a venit în această întrupare ca să fie liber. Să nu rămână în relații de cuplu constrâns de părerea societății și de părerea celorlalți și de condiționările sociale.
”S-a căsătorit și TREBUIE să meargă până la final. Pentru că așa spune și Sfânta Scriptură: până când moartea vă va despărți.” Ce ne facem cu moartea sufletului?! În aceste condiții?! Pentru ce venim aici?!
Să rămânem într-o relație de cuplu toxică, care ne produce nefericire?! Sau să evoluăm… Spiritual.
Sufletul se încarnează pentru a învăța lecții și pentru a evolua. Atunci când experimentează nefericirea într-o relație de cuplu, nu poate evolua. Este oprit din evoluție. Este o lecție importantă. Este o lecție foarte greu de învățat. Pentru că este vorba despre suferința produsă de o despărțire, de atașamente. Nu de persoana… de celălalt membru al cuplului. Ci de propriile atașamente și proiecții asupra partenerului și asupra vieții tale în acel cuplu.
Sufletul se vindecă prin acceptare și iubire necondiționată. Și prin detașare. Prin acceptare. Atunci când omul acceptă că, viața, este doar o curgere de energie, de evenimente, de stări, de emoții, pe care a venit să le observe că le experimentează, sufletul este vindecat. În momentul în care rămâne atașat, de emoțiile lui din trecut, pe care le trăiește și în prezent, sufletul suferă în continuare. Chiar dacă, iei decizia de a ieși dintr-o relație toxică dar în prezent suferi din cauza destrămării propriilor atașamente față de persoana respectivă, sufletul este în continuare în suferință, și el. Și mai este ceva de spus, cred că, este ca un fel de slogan care apare pe toate site-urile de socializare, dar îi acordăm foarte puțină atenție. Și anume că, Iubirea nu provoacă suferință. Atunci când suferi din iubire, de fapt nu suferi din Iubire. Nu iubești! Pentru că iubirea îți aduce o stare de bucurie, și de vibrație înaltă. Trăiești ceva unic. O bucurie extraordinară. Când suferi nu mai ești iubire. Ești în ego. Și în dorințe neîmplinite, dorințe venite din ego, atașamente, proiecții asupra celuilalt care nu au legătură cu iubirea. Egoul este bun atunci când te ajută să ieși din situații critice din situații poate umilitoare. Ego cred că te ajută să conștientizezi cine ești, să-ți dai valoare.Dar aici nu vorbim despre mândrie și infatuare.
Nu. Să conștientizezi care sunt calitățile tale, cine ești tu, Dacă ești în iubire necondiționată și în acceptare nu ai nevoie de ego. Ego este produsul minții. Dar să zicem, la început, ar fi nevoie de el, pentru a te ajuta să observi că situația în care ești nu este tocmai bună.
Mintea subconștientă are două componente. Una reptiliană, cea mai veche.Care este rece. Și care repetă acțiunile. Toate acțiunile sunt repetitive. Le învață și le repetă ca pe o bandă. Dar mai este o componentă, a minții subconștiente, mai nouă. Care experimentează emoția și o înmagazinează. O sedimentează în celule. În celule corpului uman este toată istoria întrupărilor lui. Toată memoria emoțiilor trăite de-a lungul tuturor încarnărilor se află în celulele acestui corp. De aceea este important să devenim conștienți de faptul că, atunci când celule noastre sunt umplute cu emoții negative cu senzații, stări negative energia vieții nu mai circulă prin ele. Epigenetica demonstrează că 90% din bolile acestor vremuri au ca și cauză faptul că emoțiile sunt cele care blochează curgerea vieții prin celule.
Corpul uman se află în grija subconștientului nu a conștientului. Conștientul are rolul de a seta dorințe, de a planifica. Este cel care își amintește despre trecut și care se gândește la viitor. Are o capacitate foarte mică de stocare a informației de 40 de bitz/sec de informație prin comparație cu subconștientul care folosește 40 milioane de bitz/sec de informație. Este uriașă diferența. Mintea conștientă este focalizată pe trecut și pe viitor. Mintea subconștientă pe prezent. De aceea ea este cea care ne guvernează viața, pentru că noi sunt aici și acum, în prezent. Trecutul nu mai există. Viitorul nu există. Viitorul și trecutul sunt doar în mintea noastră conștientă. Subconștientul este cel care se preocupă de funcționarea corectă în parametri a corpului iar atunci când sunt adunate atât de multe emoții și convingeri limitative în corp și în aură, în corpul eteric, apar bolile. Nu mai curge energia vieții.
Ce emoție se găsește cel mai puternic activ, în viața ta?
Care este aspectul pozitiv și cel mai important din viața ta, Acum?
Timpul este o iluzie. Creată de mintea conștientă care ne guvernează viața în proporție de 1 – 5%.
95 – 98% din tot ce experimentăm și suntem noi este o consecință a ceea ce se află în subconștient. Timpul nu există în subconștient. Pentru că acolo există doar prezent. Deci doar Aici și Acum. Trecutul și viitorul sunt apanajul minții conștiente. Care a reat niște repere pentru a se putea organiza. În acest timp, a creat iluzia timpului, pentru a putea organiza în planul 3D – tridimensional. În realitate timpul nu există.Toate programele colective, din mentalul colectiv cu privire la timp sunt menite și a ne manipula, și a ne induce ideea de îmbătrânire. Dacă acest program nu ar exista în celule noastre, în subconștientul nostru, atunci omul ar putea trăi într-un singur corp, deci sufletul ar putea trăi într-un singur corp, până când și-ar învăța toate lecțiile. Dar din cauza acestui program despre timp cum că trece, este ireversibil, și corpul uman îmbătrânește și se degradează iar sufletul trebuie să plece din el, pentru că nu mai are energia necesară pentru a-l servi, pentru a-și învăța lecțiile. Dacă nu s-ar întâmpla lucrul acesta atunci sufletul ar avea un singur corp. Dar sufletul a experimentat. S-a jucat la început și chiar a fost o joacă să experimenteze viața în corpuri diferite. În corp de bărbat, în corp de femeie s-a jucat și din această joacă s-a creat un program din care nu prea se mai poate ieși. Spre exemplu eu am luat deja măsuri. Și anume, am decis să nu mai serbez ziua de naștere, să nu serbez trecerea anilor, deci fără Revelion în ceea ce mă privește. Fără sărbătorirea zilei de naștere. Iar dacă prietenii au știut, și au știut, că eu m-am născut pe 7 ianuarie, m-au sunat, mi-au spus La mulți ani, am acceptat, iar când m-am întâlnit cu ei i-am rugat să nu îmi spună La mulți ani. I-am rugat doar, dacă vor, să vorbească despre mine cum mă văd ei, cum mă percep. Și dacă au ceva bun de spus, să spună. Da. A fost frumos. A fost o seară frumoasă, pentru că nu am celebrat timpul care trece prin mine, ci m-am celebrat pe mine în acea seară. Și a fost foarte interesant. E o altă stare. Când ți se spune La mulți ani, de ziua ta și vezi numărul pe lumânarea de pe tort ești conștient de trecerea timpului. Este evident. Palpabil. Că trece timpul. Deci ești în această paradigmă.A timpului, a iluziei timpului creată de mintea conștientă Atunci când doar te bucuri că ești și că în acea zi a binevoit sufletul tău să se întrupeze și să îi acorde bucuria experiențelor de viață din această întrupare percepi altfel.
Da… Mai întâi aș vrea să vorbesc puțin. Despre ce înseamnă acest Matrix al destinului, așa cum l-am numit eu.
Este bine știut că la momentul nașterii este codificată în data de naștere calea de urmat, destinul. Cu bune, cu mai puțin bune.Cu intersecții în care trebuie să decizi și îți poți schimba destinul dar tot destin este. Tot o înșiruire de evenimente, de stări, de emoții pe care le experimentezi.Și atunci m-am gândit că e nevoie de o poartă de ieșire din acest Matrix, așa cum bine spui și tu.Și mai întâi m-am gândit puțin la ceea ce contribuie la alcătuirea acestui destin.Și anume: o succesiune de programe de viață la nivel individual și la nivel colectiv. Am observat că în funcție de codul care se află în data nașterii oamenii au predispoziția de a trăi două tipuri sau două grupe… de a se încadra în două grupe de a experimenta experiențe.În metafizica chineză tradițională sunt 5 aspecte de viață: colegi, resurse pe de o parte ,și bani, inteligență, pe de altă parte.Iar puterea se află între cele 2 grupe.
Trece într-o zonă sau alta în funcție de anumiți factori care se calculează cu ajutorul formulelor. M-am gândit așa: oamenii vin să experimenteze lecții de viață din relația cu alți ceilalți oameni, din relația cu sine. Cu puterea lor interioară, fie că o au fie că nu o au, atunci li se întâmplă tot felul de situații care să îi trezească să-și dobândească această putere.
Dacă este prea multă, prin puterea prea mare pot crea situații dezavantajoase pentru alții și iarăși vin lecții care să le atragă atenția că este prea mult. Și cealaltă parte, cealaltă grupă, a banilor și inteligenței. Banii înseamnă fie probleme financiare fie poți avea foarte mulți bani, dar nu mai ai altele iar inteligența poate crea o stare de nemulțumire permanent indiferent de ce există în viața ta. Analizând aceste 5 elemente de viață,mi-am dat seama că dacă vrei să schimbi predispoziția în primul rând trebuie să lucrezi cu subconștientul tău. Și ai venit să experimentezi programe de viață manifestate în convingeri limitative, în relația cu partenerul, în relația cu jobul, în relația cu părinții, în relația cu copii, astea la nivelul micro, la nivelul individului. La nivelul familiilor, la nivelul manifestărilor din viața tridimensională, materială. Și numai după ce le schimbi, îți poți schimba destinul, din acest punct de vedere. Foarte concret. Am experimentat, prin Theta healing prin metodele pe care le-am învățat la Psych K, am reușit și eu, și cei cu care am lucrat să își schibe programele de viață și să își schimbe destinul. Dar e tot un destin. Bun. Ce facem mai departe? Este tot un destin este tot un Matrix. Nu mai experimentezi ceea ce a fost nu tocmai bun în viața ta, până atunci, dar vin alte lecții de învățat. Și tot așa. E un cerc din care nu mai ieși. Care e soluția? Trebuie să fie ceva, mi-am zis, trebuie să fie! Și atunci m-am gândit mai departe, pe cale spirituală. Întotdeauna, rezolvarea este în această cale spirituală. Pentru că viața de pe Pământ este o iluzie, din punctul meu de vedere, și u o spun eu, o spun mulți. Atunci, cum putem ieși din acest Matrix? M-am gândit că ar fi ușor imposibil să existe doar sistemul nostru solar, să existe doar galaxia noastră. Și m-am gândit că divinitatea este într-o continuă expansiune așa cum noi, cum omul, corpul uman, este într-o continuă transformare, dacă ne uităm la cum arătau oamenii acum 1000 de ani… sau nu… cum arătau bunicii noștri, cum arătau părinții noștri cum sunt copii noștri, observăm diferențele. La nivelul structurii celulare corpul ca și aspect, arată altfel acum,decât în urmă cu câteva generații. Deci, dacă, acest corp, care este creația lui Dumnezeu, noi am fost creați după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, dacă acest corp este într-o continuă dezvolare și expansiune, de ce Dzeu s-ar opri?!
Care ar fi motivul pentru care Dzeu s-ar opri din expansiune, din evoluție? Este puțin ilogic.
Adică îi permite creației, să evolueze, iar El stagnează. Și este perfect. În această stagnare. O altă idee cu care nu sunt de acord. Și El nu ne-a creat ca să fim perfecți.El ne-a creat doar să fim. Și să experimentăm. Divinitatea este într-o continuă expansiune și atunci cu siguranță pe lângă această galaxie, pe lânga acest Univers în afara lui, există și alte Universuri. Multiversuri. Și dacă divinitatea a creat acest Univers, înseamnă că se află înafara lui. Nu este cuprins în acest Univers. Este înafara lui. Și este înafara tuturor Universurilor create de El. Eu știu că există o divinitate care guvernează acest Univers. Ea poartă numele de Dumnezeu. Un Dumnezeu pe care îl cred, și pe care Îl elogiez, și pe care Îl respect, și pe care Îl iubesc.
Îl iubesc pe Dumnezeu și iubesc toate ființele de Lumină care m-au ajutat să ajung pe această cale, și care sunt alături de mine, și mă susțin în continuare. Toți Arhanghelii, toți îngerii. Îi iubesc pe toți. Pentru că sunt și Ei creația Tatălui Divin a Toate Creator. Care este deasupra tuturor. Chiar și deasupra acestui Dumnezeu care guvernează acest spațiu. Acest Univers în care suntem noi. Eu așa văd lucrurile. Și așa văd ieșirea din Matrix. Când înțelegi, sau înțeleg, mă refer doar la mine… eu am înțeles că există mai mult de atât. Și ca să pot să accesez acest mai mult de atât, este important, să văd, să observ acest mai mult de atât.Nu spun că e rău să rămâi doar în credința față de Dzeu. Eu mă raportez la Tatăl Divin a Toate Creator. Care a creat tot ceea ce există și tot ceea ce nu există.
Care este poarta de ieșire din acest Matrix?
Cine este Gena Rusu?
Dacă mă gândesc la ceea ce sunt eu, eu doar sunt. Eu doar sunt și îmi dau voie să fiu așa cum sunt. Și să fiu. Însă dacă ne raportăm la condiționările lumești, sociale, îndeplinesc niște roluri în societate. Printre care și cel de mamă. Care îmi face o mare bucurie. Sunt mama unui băiețel de 8 ani, și este minunat să fii mamă, este o experiență unică. Care creează atașamente față de obiectul, copilul, meu, copilul tău… Aceste atașamente le acceptăm, le accept. Și înțeleg că va veni momentul în care să mă desprind de ele. Știu că va veni acest moment, și fac exerciții de a-i da lui libertatea de a fi și el. Pur și simplu să fie. E adevărat că nu îmi iese întotdeauna, pentru că mai am de învățat aici… Mai am de experimentat, însă, zic eu, că suntem pe drumul cel bun. Apoi, sunt consultant, sunt coach. Sunt trainer. Sunt consultant Feng Shui și de astrologie chineză tradițională, sunt facilitator PsychK și practician Theta healing, pentru că iubesc să lucrez pe subconștient. și să ajut oamenii să își schimbe programele de viață în așa fel încât încet-încet, să devină liberi și să aibe programe pozitive de viață, dacă tot e să ai un program de viață, măcar să fie pozitiv. Sunt și trainer, îmi place interacțiunea cu oamenii, iubesc oamenii și îmi place să le împărtășesc din cunoașterea mea. Din cunoașterea pe care am dobândit-o și eu în niște ani. Și nu știu dacă este semnificativ să vorbesc despre trecutul meu. Aproape că nici nu mai există pentru mine, acel trecut, în care am fost profesor de limba și literatura română, timp de 8 ani, în care a fost web editor și eram foarte ancorată, prinsă în lumea asta în haosul cotidian.Parcă este o altă viață, sau viața altei persoane, nu mă mai regăsesc deloc acolo. Pregătirea mea de profesor, însă, mă ajută foarte mult în training-uri. Se observă că am un talent didactic și mi se spune de către cursanții mei. La cursurile mele , cele online, de exemplu, acolo au fost mai mulți deodată, în sala de curs pot fi maxim 12 cursanți, în online e altceva. Am observat că nu prea au întrebări oamenii. Și atunci mi-am pus întrebarea: ”oare am explicat suficient de bine încât nu au întrebări, sau am explicat atât de prost încât nu au înțeles nimic, și nu mai are rost să pună întrebări?” Feedback-ul a venit și se pare că au înțeles fără să mai fie nevoie de întrebări.
… celor care urmăresc această emisiune simt nevoia să le spun că ar fi bine să își dea voie să se gândească la ei, să se uite la ei, să se iubească, să se apreciezesă se accepte așa cum sunt.Șă înțeleagă că este momentul ca ei să fie principalul personaj din viața lor. Să își aloce timp pentru a se descoperi. Viața este haotică, stresantă, este plină de provocări pe care le poți rezolva cu ușurință, dacă ești într-o stare de flux. De curgere a emoțiilor pozitive. Dă-ți voie să fii, dragul meu, draga mea. Dă-ți voie să te cunoști. Dă-ți voie să te iubești. Dă-ți voie să te apreciezi. Uită-te la tine și la ceea ce însemni tu pentru tine. Pentru că atunci când tu te vei cunoaște te vei iubi necondiționat, te vei aprecia și ceilalți o vor face. Este cel mai important pentru tine, să fii în armonie cu tine. Viața este plină de stres, este plină de nemulțumiri de remușcări, de regrete. Acestea nu fac decât să îți scadă vibrația și să te mențină în aceste emoții nu tocmai bune. Te rog, să îți acorzi atenție, să te înțelegi și să elimini aceste emoții negative din viața ta pentru a ști cine ești. Pentru a fi pur și simplu bucurie. Pentru a fi Iubire. Pentru a fi Lumină pentru tine și pentru ceilalți!