Play Video
Cuvinte de lumină
… noi, ca ființe, suntem emoție.
Legea Iubirii
… aș face o lege prin care oamenii să își dea ”Bună ziua.”
Om și Adevăr
… Suntem A Fi, A Face și A Avea
omul
Aurelia Șeremet, o fericire debordantă ce cuprinde interlocutorul în veșmânt de vindecare. Antreprenor și om de Lumină, Aurelia Șeremet dăruiește lumii o noua formă de vindecare și Cunoaștere a sinelui, este protagonista noului episod Pleiada Anima. Un interviu despre fericirea și libertatea unui suflet ce s-a înalțat prin crez și putere proprie, trecând de la suferință și umilință, la acceptare și iubire necondiționată a condiției de om și femeie. Aurelia Șeremet, o femeie surprinzătoare, atât în puritatea emoțiilor ce se exprimă liber, cât și prin puterea unei minți ce stăpânește cunoașterea de sine.
INTERVIU - TRANSCRIERE
Ce înseamnă pentru Aurelia Șeremet, a fi femeie?
Pentru mine, Aurelia, ca și femeie este o binecuvântare. A te naște femeie înseamnă a arăta oamenilor iubire, dragoste, dăruire și lumină. Însăși femeia, prin esența ei, și darul pe care îl are, este de a dărui. În momentul în care te cunoști pe tine, și știi cine ești tu și ce poți să faci, atunci poți să dai și celorlalți oameni. Atât în plan personal, cât și în plan profesional. Iar satisfacția cea mai mare este când vine o persoană, indiferent din ce domeniu, și îți spune mulțumesc pentru că i-ai dat un sfat, o vorbă bună, o îmbrățișare, un gând… Și îmi place foarte mult! Și chiar când simt persoanele care sunt la un nivel mai jos de energie să le trimit sau să mă rog pentru ei. Și atunci, chiar îmi spun, că prin întâlnirea cu mine au simțit acea energie și se simt foarte bine. Și atunci a fi femeie este un dar!
Al energiei…am înțeles că am o energie foarte bună ceea ce simt și eu, chiar dacă am avut mai multe șocuri energetice, ca să îmi dau seama. Sunt o ființă de lumină, ca toți oamenii de pe planetă.
Cel mai important, din punctul meu de vedere, este să iubești. Când iubești, poți să dăruiești necondiționat, oamenilor din jur și omului și partenerului tău de viață.
Iar cine mai sunt eu? Eu sunt de profesie economist, cu dublă specializare în comunicare și marketing. Comunicarea este cheia în tot ceea ce facem noi. Și ceea ce suntem, în orice domeniu al vieții. În momentul când ești sincer cu tine poți spune celorlalți orice te deranjează și orice vrei să faci. Am fost și angajată…Mi-am dat seama că nu mai rezonez cu acest domeniu, și atunci am luat decizia să fiu în antreprenoriat. Antreprenoriatul pentru mine este un stil de viață. A oamenilor care își doresc ceva mai mult. Antreprenoriatul înseamnă să faci ceea ce simți tu cu inima ta și cu sufletul tău. Și așa a venit și ideea de Wellness Center București. Un proiect care este la început de drum care va avea mult mai multe activități. În acest moment avem terapia cu apă. Pentru că apa este elementul cel mai important din viață, iar noi suntem 90-70% apă Și îmi doresc ca să împărtășim…misiunea centrului, Wellness Center București este de a împărtăși informația la cât mai mulți oameni și de a le arăta oamenilor care se simt sub nivelul pământului, că noi putem să-i ajutăm să facă un alt stil de viață, să trăiască și să se îmbogățească, atât spiritual cât și financiar. Pentru că toate coexistă, una cu alta. Fiecare dintre noi avem cel puțin o misiune. Eu, prin ceea ce am căutat și ceea ce am conștientizat, am mai multe misiuni. Iar una dintre misiunile mele este de a da încredere oamenilor și a-i ajuta prin arta cuvântului și alta este, fiind economist la bază, sunt foarte realistă și ancorată pe ceea ce se întâmplă, și atunci, marea majoritatea a oamenilor din spiritualitate, sau în general, sunt în extrem.
Atunci, vreau să-i aduc, eu și colaboratorii mei, în centru, ca să înțeleagă că avem nevoie de tot ceea ce ne-a dat divinitatea. Evident și de a putea face acei bani, dar prin inimă. În momentul în care faci cu inima în viața ta cu inima lucrurile sunt divine.
Cine este Aurelia Șeremet?
Care este aspectul cel mai important din viața ta, acum?
Acum, din punctul meu de vedere, sunt două aspecte în viață, pentru noi, ca ființe de lumină. Este aspectul personal și profesional. Cum în cel personal, în acest moment, suntem eu cu mine, am avut mai multe lecții de învățat, care mi le asum, atunci evident că aspectul meu este cel profesional și de creație. Prin tot ceea ce scriu și ceea ce voi lansa, atât cărți, poezii și eseuri, Însăși Wellness Center București. Asta este ceea ce fac eu acum și ce mă definește.
Cum îmi spunea și tatăl meu: ”Ca să știi cât coști trebuie să te duci în junglă sau în societate, să îți spună ei dacă ceea ce ești tu, este o valoare.” Atunci, oamenii vin și îmi spun lucrul ăsta (valoarea mea) și eu zic că sunt pe drumul cel bun.
Și mă bucur foarte mult de această călătorie. Iar în momentul în care voi găsi și partenerul de viață, cu siguranță, lucrurile vor dansa, amandouă, mult mai lin și mai frumos.
În acest moment, emoțiile sunt de iubire, dragoste, pace și liniște. Iar starea cea mai preponderentă, în mine, ca și ființă, este sinceritatea. Ceea ce, pentru mulți alții, nu prea a fost confortabilă. Nici pentru mine. Însă eu mi-am asumat-o, și atunci când ești tu sincer cu tine, normal că scoți și bune și mai puțin bune. Ceea ce surprinde foarte mult, și se creează acea imagine de om nonconformist sau un ”încurcă-pe-alții”. Ceea ce mi-am asumat, și o voi asuma, atât în plan personal cât și în plan profesional. În momentul în care ai pacea și liniștea în tine, lucrurile vin de la sine.
Atunci știi tu ce poți să faci. În momentul în care tu ești iubire, poți să dai iubire. Noi, ca și ființă, suntem emoție. Tot ceea ce suntem noi, orice celulă a noastră este datorită unei emoții. Cred foarte mult tot ceea ce se spune în medicina Hamer. Pentru că fiecare emoție a noastră este o boală a noastră.
”Spune-mi ce diagnostic ai, și eu îți spun trăirea și emoția din spate.” Aceasta este o știință a medicinei complementare sau alopate, pe care o avem dovedidă și o confirmă foarte mulți. Toată lumea să înțeleagă că noi suntem emoțiile. Emoția ne definește ca tot ceea ce este. Atunci când vin emoții mai bune, avem stare de exalt în care dansăm. Numai că, să fim conștienți, că după ce dansăm, o să ”ne-o și luăm un pic”. Ceea ce este foarte bine pentru că clipele de bucurie, în esență, ele sunt foarte scurte.
Drumul până la ele, călătoria este mai lungă. Iar atunci când ești jos, ceea ce este foarte bine (să fii jos) pentru că te trezește la realitate și te face mai bun mai uman. Te lași pe tine la o parte și-l pui pe celălalt de lângă tine. Și nu numai jumătatea ta, copilul tău, soțul tău sau mama ta…toți oamenii din jur. În moment în care simți cine ești tu o să simți starea omului din fața ta. Este divin când poți să ajungi să te rogi pentru omul de lângă tine. Chiar dacă nu știi cum îl cheamă. Dacă ar fi…din partea mea dacă aș mai ajunge vreodată în politică, aș dori să fac o lege, în care oamenii să își dea Bună ziua. Numai dacă s-ar uita unul la altul, și s-ar saluta ar fi altă lume. Oamenii nici nu știu pe lângă cine au trecut sau că ”cânele” era alb sau roșu… Drama secolului acesta este că suntem antisociali într-o societate democratică și socială. Și absenți la tot ce se întâmplă. Atunci, însuși telefonul, însuși televizorul, transmit, dar iubirea umană și emoția va fi întotdeauna de 1 la 1. Cel mai important din viața mea, este să îți trăiești viața acum și aici, să te bucuri de călătorie, așa cum este. Astăzi ți-e mai bine, mâine o să fie și mai bine, Astăzi ți-e mai greu, mâine o să fie mai ușor. Să ne acceptăm. Ca să ajungem mai sus avem hopuri, dar dacă ne uităm în societate noi ne dăm seama cine suntem. Uitați-vă, dragii mei, la copii voștri. Ei vă învață pe voi. Ei vă spun cum să mergeți. Uită-te când el cade (copilul) el se ridică și se ridică cu entuziasm mai mare decât atunci când a căzut. Dar s-a uitat la tine, ca să vadă, ce stare ai tu. Iar mamele sunt cheia în societate. Ea e coloana vertebrală. Când o mamă este demnă și știe care e rolul ei atunci societatea ajunge la un nivel mai înalt. În momentul în care acest can-can, care s-a generat falsitate, fake și ce mai este, ca să nu spunem alte cuvinte… de-aia sunt copiii voștri așa. Că-i munca voastră. Absența în tot.Și copilul nu mai poate să își spună starea. El nu știe cine este mama lui, și nici mama lui nu știe cine este ea. Pentru că, comunicarea este cheia și transmite emoția. Ascultați-vă puii! Cel mai nou, ce am aflat, este că nivelul nostru de conștientizare colectivă este de 15 – 17 ani. Dragii noștri, noi nu suntem la majorat! De asta sunt discrepanțele mari în societate. De asta sunt conflictele de generații. De sistem, pentru că nu se cedează. Și cu cât o să ținem egoul mai mult cu atât pierdem emoția, starea și viața. Suntem duali. Noi suntem femei și bărbați. Că avem trup de bărbat, sau avem trup de femeie. Diferența este că, în momentul când, eu sunt și s-a dovedit asta, că sunt stilul de bărbat în tot ce ține de business, pentru că sunt mai dură, pentru că este o carcasă. Pentru că oamenii care sunt duri, sunt mult mai sensibili decât aparent par. Joacă rolul. Punct. În momentul în care ai venit acasă, în cuibul tău, ar fi ideal, acuma fiecare, să te detașezi de tot ceea ce înseamnă business sau ce faci tu, ca și angajat, orice altă formă de unde generezi tu bani. Sau alte resurse, cum vreți să le numiți. Că acum deranjează, mai nou, cuvântul bani. Ceea ce nu este adevărat, toți lucrăm pentru bani, că toți avem de plătit facturi și tot așa… Și cu banii convertim, cam tot ceea ce ne dorim. Iar când ai bani, ai bani ca să te operezi, unde îți trebuie, ai bani să ai grijă de tine, de familia ta și de sănătate. Iar în momentul când femeia intră, o femeie gen din corporații, noul trend, vine tot în rolul de mare directoare acasă. Ea efectiv și-a castrat soțul emoțional. Iar drama, care se repetă acum că bărbații nu sunt bărbați, iar femeile nu sunt femei. Iar femeile care sunt femei, nu sunt bine primite, că…vezi Doamne, nu sunt ca toate celelalte. Fake-ul ăsta tot ce își injectează pe fețe, tot ceea ce vrem să fim ceea ce nu suntem… Dacă tu ajungi să îți malformezi fața, corpul, trupul, tu nu știi cine ești. Ți-ai făcut o imagine distorsionată, din punctul meu de vedere. dar mă simt foarte bine cu ceea ce sunt. Și am ajuns la concluzia că este foarte important lucrul cu mantrele și lucrul cu oglinda, care o aveți oricum acasă. ȘI e gratis. Numai că , diferența este, când te duci în oglindă să lucrezi, nu prea îți place ce vezi, și-atunci te duci și te minți pe loc drept și pui ușa la oglindă, și zici ”Mâine”.Și mâine nu mai este niciodată astăzi. Iar bărbatul, când vine acasă, și vrea să fie iubit, respectat, pentru că a adus hrană din societate, junglă normal că vine femeia și se impune și ia rolul lui. De aceea s-a pierdut tot. În momentul în care vom ști să ne jucăm rolul cum zice și Anatol Basarab, și mulți alții, ”Viața e un teatru.” Trebuie să joci toate rolurile. Nu o să le joci?! Universul te va duce înapoi. Și te duce de atâtea ori, până o să înțelegi lecția. Așa că, m-aș bucura foarte mult, ca femeile să devină mai feminine. Ca femeile să umble și în fustă. ”Că prea ne-am luat-o cu colanții și cu tot” Și să arate feminitate. Pentru că, până la urmă, celula societății este familia. Vreți să o acceptați sau nu, noi suntem construiți, ca și ființe, din iubire.
Din iubirea dintre o femeie și un bărbat. De același sex nu se poate, încă. Dacă noi tot am venit din iubire, e clar că am venit, pentru că ne-am ales părinții, și că vrem să dăm ceva universului. Ce nu înțeleg eu acum, e că toată lumea se pune în carapacea lui, să fie singur. Ceea ce este total greșit. Pentru că indiferent câți bani ai avea, ce n-ai avea și ce confort, când pui capul pe pernă și ești singur, atunci începe lupta. Și atunci fiecare, ori o acceptă și recunoaște și caută răspunsuri și se duce și se conectează cu alți oameni sau îi întreabă pe cei care au căsnicii fericite, sau o relație și zic, ”Tu ce-ai făcut? ”Ca să învăț unde să lucrez.”, adică acceptă că are niște minusuri pe care el trebuie să le șlefuiască. Iar cel mai frumos este, acum, abilitatea corpului uman, că dintr-un reflex negativ sau toxic, poți să faci un reflex pozitiv. Adică, te-ai apucat de fumat și te-ai hotărât să nu mai fumezi, te apuci de citit, sau te duci la ore de dans, te duci la baschet… Ai alternative. Nu există nu se poate. Există nu vrei. Adică, în concluzie, suntem A fi, A face, A avea!
Ce emoție definește gândurile tale, și acțiunile, acum?
La ce element nociv sau distructiv a trebuie să renunți, pentru a face acum,ceea ce faci?
Un element distructiv, pentru mine, a fost însăși umilința și foarte multe cuvinte de o energie joasă. Pe care eu le-am auzit ani de zile. Care la început nu le-am băgat în seamă, după care auzindu-le în fiecare zi evident că s-au impregnat în subconștientul meu. Ceea ce m-a marcat. Adică, eu am trăit zile în care chiar am crezut că sunt un nimeni. Că nu sunt capabilă de nimic. Că cine sunt eu să fac ceva mai mult?!
Cu ce drept?! Societatea este așa, trebuie să faci așa. Să stai drept și nimic nici în stânga, nici în dreapta.
Sau ”cine ești tu să crezi că există fericirea?” Atunci.. nu a fost ușor… Am avut și eu momente de cădere, ca orice om, normal de pe Pământ. Am primit foarte multe replici în care mi s-a spus că nu sunt de pe Pământ… Uite că sunt de pe Pământ, că de-asta sunt aici. Și am căutat. Iar exercițiul care m-a învățat mama mea, ca în fiecare seară, când ne culcăm, când mă culc, sau cum spunea: ”Aurica, când te culci, te rog frumos, să pui capul pe pernă și să te gândești, ce fapte bune ai făcut, și poate ce cuvinte au deranjat pe alții și de fiecare dată, să îți îmbunătățești tot ceea ce faci tu.” și atunci am zis: ”Foarte bine.” Numai că, dând în extrema de bunătate dă în prostie, evident, că tatăl meu, tot timpul mi-a spus altceva. Tatăl meu, mi-a spus că indiferent de orice situație pe care o vei avea în viață, eu știu că tu poți să fii mai bună, iar orice om, ce îți va face, tu ai capacitata și abilitata de a -l ierta. Așa că, trebuie să fim mai buni. Normal că trebuie. Acest cuvânt în subconștient, deranjează, pentru că se consideră o condiționare. În esență, viața, tot este o condiționare e relativ totul. Am schimbat foarte mult cuvintele mi-am creat mantre și mi-am găsit, în viața mea, și mi-a adus universul, oameni pe care eu să îi am modele și mentori. Și atunci, elementele nocive tot ce ni se întâmplă în viața noastră, vine cu un scop. De a ne șlefui, de a fi ami buni și de a dărui tot ce putem noi să facem oamenilor. Dar, de a dărui până într-o măsură. Iar în momentul când tu dai prea mult, este clar că este un dezechilibru. Și atunci este bine să pui frână, să te uiți din poziția de observator și să îți dai seama. Poate nu îți dai seama de la început, a doua oară, a treia oară. La un moment dat îți răspunde Universul.
Foarte simplu! Oamenii cu care am interacționat și cu care interacționez, în primul rând, în întâlnirile mele de business, ca să dezarmez oamenii, cel mai ușor le zâmbești.
Oricum eu zâmbesc nativ, adică la cât am plâns măcar acum să râdem. Și cât de crispați ar fi, în primul rând, e foarte ușor când tu știi ce poți. Și chiar dacă omul vine puțin tensionat, că ce vrea să îmi spună, cum spune tata: ”Te uiți la om și îi spui ce vrea să audă.” Nu e numai asta. Eu spun ceea ce simt.
Și atunci, prin sinceritate, se dezarmează tot. Poate să fie discuția de 5 minute, de 50 de minute, de o oră. Timpul este irelevant la un moment dat, cât este încărcătura emoțională din spate.
Iar ceea ce mi-am pus eu ca și obiectiv, și una dintre misiunile mele, este ca fiecărui om cu care intercționez, indiferent cu ce se finalizează discuția, este să îi transmit cel puțin o idee sau un gând cu care el să plece din întâlnirea ”asta” și să știu că a mai schimbat ceva. Iar satisfacția este când oamenii îți mai și scriu, îți spun și mulțumesc. Așa că, dezarmarea, în orice am face noi, este sinceritatea. Pentru că ea trece prin filtrul inimii și al sufletului.
Cum reușești să îți exprimi, crezul tău personal?
Ce lege universală ai simțit că este mai prezentă în viața ta, decât toate celelalte?
Legea iubirii. Pe care nu am înțeles-o foarte mulți ani. Mi-a trebuit ceva ani, mai multe cursuri, cărți ca să înțeleg și eu. În momentul în care înțelegi legea iubirii totul devine altfel. Se schimbă nivelul tău de conștientizare, nivelul de energie al tău, gândirea ta. Începi să devii mult mai selectiv în tot ceea ce faci tu. Și te surprinde foarte mult Universul, cu oamenii care sunt plini de iubire sau alții vin la tine și spun că vor de la tine iubire. Iar iubirea, nu este aceea pe care tu crezi că vrei să o dai. Oamenii dinafara vin și îți spun pe care o ai. Iar alți oameni vin și spun că: ”am venit să te salut pentru că simt că dacă mă întâlnesc cu tine am ziua mai bună.” Atunci este clar că oamenii îți vor pune prețul. Pentru că toți avem un pret.
Recunoaștem sau nu recunoaștem. Căteodată avem prețul mai mic, căteodată avem prețul mai mare.
Dar ca să ai prețul mai mare, trebuie mai întâi să ajungi și pe acolo, pe la mai mic. Este foarte important. Iar legea iubirii este în tot ceea ce facem noi. Cine are încă dubii, de ce s-a născut și nu își înțelege misiunea, mai are un pas. Dar, în momentul în care va înțelege că iubirea este în viață, una dintre binecuvântările pe care le-am primit noi atunci lucrurile se schimbă total.
Am foarte multe visuri. Foarte multe. Evident că cel mai important vis, pentru mine, în plan personal, este să am un partener de viață cu care să dansăm împreună, să avem aceleași valori și să creștem. Pentru că secretul unui om echilibrat este, clar, partenerul de viață. În plan profesional, mă bucur, și cu siguranță, se vor materializa mult mai multe proiecte. Având o misiune complexă, că Dzeu ne dă la fiecare cât putem duce, mie văd că îmi dă mai multe. Unul dintre vise este să cânt la pian, în Ateneul Român, cu nepotul meu, pe care l-am proiectat pe muzică clasică. I-am făcut un program. Un alt vis este să îmi lansez două cărți, anul acesta. Una pentru oameni mari, și una pentru oameni mici.
Dar am ajuns la concluzia că mai ușor o să fie să îmi lansez cartea de oameni mici adică de copii, pentru că pe copii mai repede îi trezește, la realitate pe oamenii mari. Și am schimbat un pic programul. Un alt vis, este să îmi duc business-ul, Wellness Center București, la un alt nivel. Să îmi ajut oamenii. Să le arăt eu, să le pot dovedi eu, că se poate trăi în România pe mai multe surse de venit. Pentru că pică una, avem din altă parte… Clar, să călătoresc. Oricum, business-ul îmi dă din acest punct de vedere pentru că este un business pe care îl conduc eu, și colaborăm cu o companie din Japonia cu care am această oportunitate. A călători de-acum este un life style. Iar, alt vis de-al meu, și care mi s-a mai propus, este să fac filmul vieții mele. În care cu siguranță voi juca, că oricum va fi doar realitatea crudă. Chair dacă va deranja pe mulți alții. Și să joc teatru. Asta este una…dintre. Și clar, să ajut oamenii. Pentru că în acest moment, noi trăim, o foarte mare lipsă a încrederii. Și a cunoașterii. Și atunci, au venit anumite persoane în viața mea pentru a face anumite materiale online. În care cred, până într-un punct. Eu fiind de la țară, mie îmi place față în față. Și atunci, o să facem, o școală, ceva în care să avem întâlniri de suflet cu oamenii. Și pentru ca ei să se poată deschide normal că mă voi deschide eu prima. Și atunci le dau startup-ul. Pentru că, de obicei, acolo unde se duce Aurelia Șeremet, se întâmplă tot felul de lucruri.
Ori se bruiază tehnologia, ori în aeroport țipă toate alea… Pentru că vin cu o altă energie, cu un nivel mai mare, și atunci este câmpul magnetic. Așa că, am foarte multe vise. Clar una dintre ele este să îmi iau o casă, sai să îmi construiesc una, unde să pot pune pianul unde vreau eu, ca să nu mai deranjăm vecinii. Sunt foarte multe vise. Important este să fiu eu sănătoasă fericită, iubită și apreciată, și restul le voi face, cu siguranță. Iar totul depinde de mine și de ce voi crea în viața mea.
Care sunt aspirațiile și visurile tale, Aurelia?
Există un antidot pentru nefericire și victimism?
Da! Există foarte multe antidoturi. Și eu am fost în acest rol. Nu aveam cum să fiu aici, dacă nu eram și în rolul ăla. Și eu, recunosc prima dată public, că am fost o persoană umilită și cu violență fizică și verbală. Dar, a fost o perioadă. Pentru că am avut programul în subconștientul meu în care eram foarte supusă. Sechelele sistemului comunist, orice ar fi taci din gură, trebuie să fie bine că așa este în societate, pe care așa le-am primit și eu de acasă, numai că eu am avut acea îndrăzneală, tupeu, pe românește, să spun că nu, nu mai accept. Și atunci am luat decizia să divorțez. Ceea ce a fost o dramă foarte mare pentru mama mea, în special. În momentul în care am înțeles că, omul de lângă tine nu se poate schimba că vrei tu și că decizia lui este a lui. Nu a fost ușor. Au fost câțiva ani. Așa că, dragele mele, este foarte simplu. Dar nu ușor. În momentul în care ai luat decizia, că viața ta este a ta și tu ai mâini, picioare și creier și demnitate, și îți recunoști acest fapt care, oricum s-a întâmplat. Chiar dacă ai copii, Dzeu și Universul, lucrează în așa fel, în care de unde nu te aștepți, apar acei oameni, pentru că Dzeu lucrează prin oameni, să îți arate calea. În momentul în care ieși din rolul de victimă, și îți asumi că ești regizor în viața ta, lucrurile se simplifică. Dar trebuie să îți asumi, nu trebuie, ar fi ideal să o trăiești ca o asumare. Și să mergi drept. Pentru că, oricum, e abia începutul. Dacă ăsta a fost programul pe care a trebuit să trăiești, ai putut…atât a fost. De astăzi, este o lume mai bună. Iar antidotul este, din punctul meu de vedere, decizia ta cu tine. Este atitudinea pe care tu, începi să o ai față de tine, stima ta de sine crește .
Și din momentul în care începi să te iubești pe tine, cu adevărat atunci, omul de lângă tine, nu pot să zic nociv sau toxic, este un om pe care l-am atras la un moment dat în viață, punct, să ne învețe lecții.
Ce am înțeles este că,oamenii, care cu cât sunt mai jos ca și nivel de energie, eu acum le spun ”Mulțumesc” și mă rog pentru ei. Pentru că datorită lor, eu am capacitatea și abilitatea, unde sunt acum. Așa că, rolul de victimă, toți l-am jucat, acum depinde când ieși și când intri în el. Ideal ar fi să ieși cât mai repede. Așa că, un alt antiidot este iubirea față de tine. Iar când ai și un pui lângă tine, mai ales mamele cu copii, ar fi ideal să conștientizeze că ele își mai lecuiesc rănile, dar copii rămân cu traume. Aș fi foarte recunoscătoare ca după această filmare, să fie măcar un mesaj de la o femeie care să recunoască acest fapt și să înțeleagă, sau prin mesajul pe care l-am transmis, că a luat o decizie, și pentru copilul ei și pentru viața ei a luat decizia de a se despărți de un bărbat care o umilește atât verbal cât și fizic. Dacă aș primi unul singur, aș fi extraordinar de fericită, pentru că știu că un suflet, undeva, în România, sau cei ce știu să citească și să scrie în limba română, sau să ne audă, a înțeles că nu este nici prima și nici ultima.
Pentru, toată lumea care ascultă, și te ascultă pe tine, în primul rând, mesajul meu este că nimic nu este întâmplător. Și dacă ai ajuns să mă asculți pe mine este clar că Universul a făcut în așa fel pentru că avem ceva împreună. Noi, ca și ființe, suntem mai multe oglinzi. Fiecare dintre noi este o oglindă a noastră. Iar cum eu sunt o oglindă a ta, și tu ești o oglindă a mea. Ceea ce îmi dorsc foarte mult este să te iubești pe tine. Să te pui pe primul loc. Să îți iubești oamenii din jurul tău și să înțelegem că noi în viață trăim, iubim, numai prin omul de lângă noi. Iar în momentul când ne dăm un pic în spate pe noi și pleacă egoul și tot ce înseamnă ”noi” suntem cei mai importanți, când ne dăm seama că partenerul de viață, jumătatea, soțul tău este ceea ce tu îți dorești, atunci lucrurile explodează în viața ta. Iar mesajul meu către oameni, este clar de iubire, dragoste, și stima de sine. Pentru că în momentul când te accepți pe tine cu tot ce ești tu: colorat, vaporos, elegant și tot așa… totul este magie.
Viața este magie în tot ceea ce facem. Dar magia nu poate să țină tot timpul. Ea e câteva secunde, ca să ajungi la acea stare de exalt. Așa că, magie ești tu, dragă ființă de lumină.